Speriati de iubirea autentica?

„Ne-am obisnuit atat de tare sa functionam din propria noastra bula, tinandu-i pe ceilalti la periferie, incat, atunci cand intalnim pe cineva capabil sa treaca granitele un pic, il alungam cu brutalitate.”

Reclame

Am gasit astazi un articol care a vorbit direct inimii mele si care m-a facut sa realizez (a cata oara?) ca exista un limbaj comun pe care il recunoastem imediat atunci cand se adreseaza dinspre si catre suflet.

Doresc sa il impartasesc cu voi si ii traduc aici cuvintele, pe care autoarea parca le-a cules din propria mea viziune sau din propriul meu spatiu intern. Desi daca stau sa ma gandesc mai bine, sunt sigura ca este vorba de un spatiu interior universal, pe care il impartim cu totii si care ne face sa rezonam la fel de puternic la tot ce tine de iubire: centrul fiintei noastre.

Articolul original este scris in engleza de Rachael Boley si il puteti gasi aici.

„Am ajuns la concluzia ca, daca am functiona in modul in care am fost creati sa o facem, ar trebui sa simtim iubire, in diferite grade, fata de aproape toata lumea.

Asta nu inseamna ca ar trebui sa ne indragostim nebuneste de orice persoana intalnim, ci ca, daca am trai intr-o stare de deschidere si acceptare, a noastra si a celorlalti, si daca ne-am recunoaste nevoia de conectare, atunci mai mult ca sigur am simti un gen de iubire izvorat din compasiune, empatie si bunatate fata de aproape oricine.

Si asta nu ar fi un lucru rau.

Dar problema este ca suntem speriati de iubire. Incremeniti de frica. Si nu doar ca suntem speriati de iubire ca si emotie, ci ne e frica si de termenul iubire. De tot ceea ce reprezinta acest cuvant. Ne este frica de vulnerabilitate, de deschidere, de a le permite altora sa patrunda in interiorul nostru si de a patrunde, la randul nostru, in spatiul interior al celorlalti.

De ce? Pentru ca nu ne asumam pretul de a trai in acest fel.

A investi in ceilalti intr-un mod natural si sincer ne costa asumarea fragilitatii. Care este greu de suportat.

Relatiile autentice nu pot sa se desfasoare fara sa ne deschidem inima, fara sa ne conectam la un nivel profund, insa nu resimtim asta prea confortabil, desi tanjim inauntrul nostru dupa o conexiune de genul acesta.

Suntem atat de disperati sa ne conectam unul cu celalalt si sa iesim de dupa zidurile de izolare pe care le-am construit si, totusi, cand nimerim fata in fata cu aceasta oportunitate, ne retragem, ne ascundem. Si incercam sa ne pastram mai mereu la o distanta convenabila. Ba chiar in relatiile in care am reusit sa trecem spre un nivel dincolo de suprafata, ne blocam la un moment dat, fiindca ne speriem de adancimea „periculoasa” la care am ajuns.

Din pacate, majoritatea dintre noi nu reusim sa ne conectam nici cu inima noastra, cu atat mai putin cu a celorlalti. Ne gasim o multime de scuze si motive pentru care traim asa, desi nu suna prea convingatoare.

„Sunt ocupat. Sunt obosit. Nu am timp. Am prea multe probleme pe cap. Nu ne cunoastem destul de bine. Oricum, celorlalti nu le pasa.”

Folosim aceste scuze, de fapt, pentru a pastra o distanta sigura intre noi si ceilalti. Si merge.

Emotional pare mai prudent sa nu te intereseze decat cerculetul in care te afli. Dar este oare calea cea mai sigura? Fara indoiala, ne protejeaza de suferinta, de a fi ranit de catre ceilalti. Dar chiar credem ca suntem mai protejati asa? Oare nu ne intristeaza destul de tare cand celalalt nu investe afectiv in noi? Nu suferim oare ca suntem singuri si deconectati? Cu toate acestea, uitam ca nici noi nu investim afectiv si uitam ca nu facem incercari de a iesi din spatele zidurilor de protectie.

Si totusi, tanjim unul dupa celalalt. Tanjim dupa conectare. Dar suntem atat de infricosati sa simtim ceva ce ne poate misca profund, incat nu ne oferim nici o sansa.

Singura modalitate prin care ne putem conecta cu altcineva este sa ne deschidem acestei posibilitati. Intai trebuie sa ne permitem sa fim suficient de vulnerabili si expusi pentru a invita pe cineva in spatiul nostru intim. Daca nu procedam asa, atunci ramanem in jocul emotional de suprafata, care ne aduce mai degraba tulburare decat armonie si sens.

Ne-am obisnuit atat de tare sa functionam din propria noastra bula, tinandu-i pe ceilalti la periferie, incat, atunci cand intalnim pe cineva capabil sa treaca granitele un pic, il alungam cu brutalitate. Ii punem la indoiala sinceritatea. Suntem sceptici cu privire la motivele sale. Si le dam voie insecuritatilor noastre, fricilor si durerilor trecute sa preia controlul asupra acestei oportunitati de conectare autentica.

Ne-am pierdut increderea in simturile si inimile noastre. Incercam sa avem relatii controlate, conventionale, fiindca ni se pare mult prea intens sa ne apropiem si sa cunoastem cu adevarat pe cineva. Ii etichetam pe cei care cauta apropierea si sunt entuziasmati de ea drept „needy”, disperati, ciudati. Si ne distantam de ei cat mai repede.

Ne imaginam ca a iubi pe cineva, a-i oferi o particica din noi este ceva foarte riscant, poate ca nu o sa mai primim nimic inapoi… Dar oare nu acesta este scopul relatiilor? Sa oferi si sa primesti nivele de afectiune pe care pur si simplu nu le putem crea singuri?

Dar asta necesita curaj, si nu infinita protectie. Traind intr-un balon de frica si rezistenta determinam exact ceea ce nu ne dorim: o lume a insingurarii si deconectarii, in care ne privim unul pe celalalt de dupa un perete de sticla, fara sa ne atingem si sa ne influentam reciproc.

Adevarul este ca, starea de a iubi deschis pe ceilalti ne scoate la suprafata teama de moarte. Ne reaminteste ca putem pierde lucruri importante. Ca nu suntem invincibili si ca inimile noastre chiar bat si sangereaza. Ca exista durere.

Totusi, indiferent de nivelul la care inima ta se conecteaza cu cea a altcuiva, trebuie sa incetam sa ne mai fie teama de iubire. Si pentru a nu ne mai speria de iubire, trebuie in primul rand sa nu ne mai speriem de propria inima. Trebuie sa invatam cum sa avem incredere si sa deschidem fereastra catre sufletul nostru inainte de a ne simti in siguranta sa lasam si pe altcineva sa intre.

Dar fara sa lucram cu noi insine ca sa realizam acest lucru, se pare ca nu vom putea trai genul de iubire si implinire pe care ni-l dorim cu adevarat din relatiile noastre de dragoste.„

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s