Stii cata apropiere poti tolera?

Diferenta dintre nivelul de apropiere pe care ni-l dorim si cel pe care il putem sustine, de fapt, intr-o relatie, pare sa fie un factor decisiv ce afecteaza armonia si implinirea in cuplu.

Reclame

Ultimele cercetari din sfera relatiilor de iubire au evidentiat unul dintre cele mai importante aspecte ale compatibilitatii dintre partenerii de cuplu: potrivirea dintre nivelele de intimitate pe care le pot atinge si le pot suporta acestia.

Desi, in mod ideal, pentru a avea o relatie mai profunda si armonioasa, este nevoie ca nivelul de intimitate dintre cele doua persoane sa fie cat mai complex si adanc, se pare ca, in cazul celor care nu se simt confortabil cu un asemenea grad de apropiere, solutia pentru o relatie satisfacatoare ar fi sa isi gaseasca parteneri care se afla pe acelasi nivel al nevoii de intimitate ca si ei.

Invatarea intimitatii

Suntem construiti cu totii sa cautam apropiere. O cat mai mare apropiere. Este in genele noastre, pentru ca acest simplu comportament ne asigura supravietuirea si dezvoltarea adecvata. Insa, felul in care ni se raspunde in primii ani de viata atunci cand ne manifestam aceasta nevoie, va determina felul in care vom invata sa o gestionam mai tarziu, in toate relatiile noastre.

Cum se petrece invatarea sau conditionarea asta?

Atunci cand cautam proximitatea mamei, tatalui sau a persoanei care ne ingrijeste, cand avem nevoie de sustinere, intelegere si protectie, iar adultul raspunde acestor nevoi, invatam ca apropierea ne aduce o stare de siguranta si linistire.

Daca raspunsul parintilor este inconstant, adica uneori primim continerea de care avem nevoie, dar alteori nu, atunci invatam ca apropierea este minunata, dar nesigura, fiindca este o stare greu de atins si necesita un efort din partea noastra si tot felul de strategii ca sa beneficiem din cand in cand de ea.

Iar atunci cand mai degraba suntem ignorati si ne sunt refuzate nevoile noastre de atasament, din diferite motive, fie ca cei mari sunt indisponibili emotional, sau considera ca noi suntem cei care trebuie sa oferim – sa implinim asteptari si responsabilitati diverse, in general nepotrivite cu nivelul noastru de dezvoltare – atunci, invatam ca apropierea este ceva inaccesibil si periculos in acelasi timp, caci cautarea ei ne aduce durere si respingere, chiar daca, in interior, ramanem sa tanjim dupa ea.

Pe parcursul anilor, prin intermediul experientelor relationale prin care trecem, ne intarim si mai mult convingerile despre ce inseamna sa fii foarte apropiat, desi uneori ajungem sa le schimbam, fie prin intermediul unor relatii reparatorii, fie prin intermediul unora toxice si traumatizante.

Insa, indiferent cum reusim sa controlam, sa modelam sau sa suprimam aceasta nevoie primordiala de apropiere si intimitate, ea este mereu acolo si ne indreapta instinctiv catre a stabili o conectare emotionala intensa cu cineva care ne place.

Ce se intampla cand intram intr-o relatie de dragoste?

Nevoia de apropiere se activeaza foarte tare. Si ne impinge sa gasim modalitati pentru a deveni din ce in ce mai intimi cu partenerul.

Insa, pentru aceia dintre noi care decodificam apropierea ca fiind periculoasa, drumul spre o aprofundare a legaturii, prin mai multa deschidere, dezvaluire si vulnerabilitate, se opreste foarte repede, aproape de nivelul de suprafata. Asta deoarece intra in actiune diferite mecanisme de aparare, construite mai demult, care ne ajuta sa luam distanta afectiva – distanta fiind considerata mai sigura decat conectarea.

Cei care asociaza intimitatea cu ceva pozitiv si inspirant isi permit mult mai usor sa patrunda si sa exploreze profunzimea legaturii emotionale cu partenerul, sa se lase vazuti si sa priveasca mai adanc, la randul lor, aparandu-se mai putin.

Ce se poate intampla daca doua persoane ce percep diferit importanta intimitatii formeaza o relatie de cuplu?

Vor fi intr-o disonanta constanta, intr-o nepotrivire de ritm care le va afecta sentimentul de satisfactie si implinire, sentimentul de siguranta si confort relational, vor intra fara sa vrea intr-o lupta continua si frustranta, de a cere unul de la celalalt mai multa apropiere ori mai multa distanta, care sa se potriveasca dorintelor si, mai ales, capacitatilor lor.

Daca unuia dintre parteneri i se pare ca relatia e mult prea apropiata si se simte sufocat sau, din contra, i se pare ca nu este destul de apropiata si se simte tinut la suprafata, acest lucru este trait ca un disconfort, ce se poate exprima prin diverse comportamente a caror cauza nu este inteleasa: certuri din motive minore, crize de gelozie, iritare constanta, nevoie de control, infidelitate.

Discrepantele intre nivele de apropiere pe care ni le dorim si cele pe care le putem sustine, de fapt, intr-o relatie, par sa fie un factor decisiv ce afecteaza armonia si implinirea in cuplu, ducand la situatii conflictuale si tensiune emotionala manifestata prin simptome diferite si chiar afectiuni psihice, cum este depresia.

Intentia cu care incepem o relatie de iubire este, desigur, de a atinge niste stari inalte de pasiune, bucurie, complicitate si armonie in doi, insa, asteptandu-ne probabil ca acestea sa se intample de la sine, nu suntem constienti de propriul aport la derularea povestii noastre de dragoste.

Din pacate, avem impresia ca, daca ne implicam pe jumatate in relatie, ne pastram in siguranta, fiind „cu un picior in afara” ca sa plecam repede daca devine mai periculos si protejandu-ne astfel de suferinta pe care ne-ar putea-o produce o eventuala respingere din partea celuilalt. Insa, tot ce putem obtine in acest caz este o relatie superficiala si nesatisfacatoare…

Deasemenea, ne asteptam de multe ori ca partenerul sa fie cel mai implicat si mai dedicat pentru a face relatia sa mearga, in timp ce noi ne ascundem vulnerabilitatea dupa justificari bazate pe cunoscutele intelepciuni din popor de genul: „daca oferi prea mult, i se urca la cap…(si te poate rani)”, „daca esti prea deschis, iubitor, bun, te calca in picioare”, „mai rarut, ca-i mai dragut”, „celalalt trebuie sa te iubeasca mai mult decat tu pe el/ea”…

La nivel declarativ, putem sa afirmam din toata inima ca ne dorim cea mai stransa relatie de iubire, insa, ceea ce va conta cu adevarat pentru succesul ei, va fi gradul de apropiere pe care il putem tolera si mentine in mod real.

Deci, pana unde ii permiti partenerului sa vina spre tine, sa te vada cu adevarat, sa te cunoasca si sa se conecteze cu tine? Depinde de gradul in care iti cunosti si iti accepti tu insuti nevoile, fricile, vulnerabilitatile, si de cat de in siguranta te simti sa il lasi pe celalat sa ajunga in spatiul tau intim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s