Obstacole in calea iubirii romantice

Chiar daca intentia ta de a avea o relatie de iubire fericita este clara, unele din convingerile pe care le porti in interior si pe care nu le constientizezi pot actiona ca o frana in calea pe care ti-o doresti.

Reclame

Mi-a placut dintotdeauna citatul din invataturile lui Rumi: „Your task is not to seek for love, but merely to seek and find all the barriers within yourself that you have built against it.”/ „Sarcina ta nu e sa vanezi dragostea, ci sa cercetezi si sa gasesti toate barierele dinauntrul tau pe care le-ai construit impotriva ei.”

Chiar daca ai auzit si citit despre extazul si transformarile minunate pe care le poti atinge intr-o relatie de iubire, cu siguranta apare in mintea ta si scepticismul, ca un aparator neinfricat al intelectului, al realitatii „concrete”. Asa ca incepi sa scormonesti dupa cat mai multe exemple negative si dureroase, dupa rationalizari si explicatii diverse, ca sa le asezi pe toate la duel cu „idealizarile” si „fantasmagoriile” de dragoste.

Felicitari! Ai reusit! Ai reusit ce? Sa iti autosabotezi cu succes sansele de a te orienta spre o iubire care sa te transforme pozitiv.

Cum stii foarte bine (sau poate nu stii), credintele noastre (pe care ne luptam cu indarjire sa le aparam prin confirmari) sunt cele care ne dirijeaza pe traseul de viata.

Prejudecatile tale despre dragoste

Care este convingerea ta despre iubire? Despre relatia de cuplu? Despre importanta dragostei in viata ta?

Este prioritara? Este doar un bonus pe langa alte aspecte mai importante? Este prea dificila? Consideri ca e dureroasa si aduce nefericire? Te solicita prea mult emotional? Crezi ca e ceva care, dupa ce o atingi, isi pierde farmecul? Poate fi eterna? Poate ramane intensa si dupa ani de zile?

Tu esti cel/ cea care ii alege, pana la urma, semnificatia. Si exact spre acele experiente care iti confirma credintele te vei indrepta mai mult sau mai putin constient.

Poate la prima vedere pare usor sa iti descoperi propriile conceptii, insa, de multe ori, ele sunt profunde si ascunse.

Sa zicem ca esti de neclintit in puterea cu care crezi in dragoste, insa, atunci cand intri intr-o relatie de iubire devin prioritare, din „subteran”, credintele personale despre cat de bun te consideri ca sa meriti sa fii iubit sau despre cat de periculos ti se pare sa iti vada altcineva sensibilitatile.

Intentia ta constienta e clara, dar convingerile pe care nu le constientizezi pot actiona ca o frana in calea pe care ti-o doresti.

Cateva dintre cele mai evidente obstacole…

…ce pot aparea in calatoria ta spre o relatie romantica implinitoare sunt:

  • Cultura nefericirii

Cu aceasta bariera e cel mai greu de luptat, fiindca este sustinuta socio-cultural si intarita de generatii… Fericirea, si in special fericirea in relatii, este considerata o raritate. Suntem invatati sa privim cu neincredere cuplurile ce afiseaza o fericire naturala si, ori ne gandim ca e falsa, ori o compatimim cu tristete, fiindca stim noi ca se va sfarsi destul de repede, doar „fericirea in iubire nu dureaza.” Cum sa avem deschiderea si relaxarea sa dam o sansa la fericirea de lunga durata relatiilor noastre, cand asteptam cu anxietate sa cada „drobul de sare”?

  • Prejudecatile mostenite si experientele anterioare neplacute

Acestea isi pun amprenta direct din inconstient asupra noilor experiente si ne fac sa pasim cu frica si neincredere spre bratele partenerului nostru. „Poate ca ce mi-a zis mama, ca ‘iubirea aduce suferinta’ si ca ‘trebuie sa te casatoresti cu cineva care te iubeste mai mult decat il iubesti tu’ o fi adevarat”… Sau „dupa doua relatii in care am fost inselat, nu mai cred ca femeile sunt demne de incredere”…

  • Cum am trait iubirea in familia de origine, modelele educationale

Ce mesaje despre iubire am primit din coplarie? Cum se purtau parintii cu noi? Ne-am simtit iubiti, acceptati, intelesi, apreciati sau nu? Cum ne aratau iubirea? (Oscilant, inconstant, material, emotional, se exprimau verbal, ne imbratisau, ne respingeau…?) Cum era relatia de cuplu dintre parinti, avand in vedere ca aceasta este cel mai important model relational la care ne raportam, mai mult sau mai putin constient? Felul in care ei s-au inteles sau nu, felul in care au stiut sau nu sa rezolve conflicte, sa fie intimi, sa se respecte, se repercuteaza de cele mai multe ori direct asupra viitoarelor noastre relatii.

  • Teama de a fi autentici, de a ne auto-cunoaste, de a ne accepta fragilitatile

Cu cat ne cunoastem mai putin pe noi insine si incercam sa ne ascundem nevoile, dorintele reale si slabiciunile, cu atat vom avea relatii mai disfunctionale si instabile emotional, pline de confuzie si mesaje contradictorii, fiindca una simtim si alta aratam.

  • Frica de respingere, frica de singuratate

Aceste frici ne fac sa acceptam comportamente abuzive din partea partenerilor si sa ramanem in relatii nepotrivite, scazandu-ne sansele sa mai cautam si sa gasim relatii armonioase, in care sa inflorim.

  • Stima de sine scazuta

Felul in care ne privim pe noi insine, gradul in care consideram ca meritam sa fim iubiti influenteaza alegerea partenerilor. Si, chiar daca avem relatii care incep frumos, oferindu-ne sustinere sa ne imbunatatim treptat imaginea despre sine, putem ajunge sa le sabotam, sa ii impingem pe iubitii nostri sa ne raspunda si sa ne trateze exact asa cum ne imaginam ca meritam. Iar concluzia va ramane aceeasi: „sunt de ne-iubit”.

  • Teama de a ne atasa, teama de intimitate, de a ne lasa vazuti de celalalt

Este una dintre cele mai puternice si cunoscute frici care se activeaza intr-o relatie de dragoste. Atunci cand intram intr-o relatie suntem provocati sa ne deschidem si sa cautam intimitatea emotionala cu un altcineva, insa, daca nu suntem familiarizati cu sentimentul de a fi vulnerabil, expus si implicat fara rezerve in contactul cu cineva, avem tendinta sa ne controlam foarte mult, sa devenim manipulatori cu partenerul, sa ne distantam cand acesta cauta mai multa apropiere si sa pastram relatia pe un nivel superficial; care, bineinteles, nu poate aduce satisfactia dorita.

  • Setea de conectare

Nevoia de conectare este o nevoie umana fundamentala si innascuta, este cea care ne ghideaza sa formam o legatura stabila si sigura cu altcineva. Prin aceasta conectare se realizeaza baza de siguranta care ne sustine constructia si dezvoltarea personalitatii. In acelasi timp, doar prin conectarea intima se formeaza si se adanceste legatura emotionala intre partenerii unei relatii, aducand substanta si sentimentul unic de expansiune. Insa, la unele persoane, aceasta nevoie poate fi extrem de puternica si poate fi traita ca un impuls irezistibil de a mentine apropierea celuilalt indiferent de conditii. Pentru ca poate acoperi si afecta capacitatea de discernamant, setea de conectare nesatisfacuta si neconstientizata ne poate conduce usor in relatii toxice si spre parteneri care nu sunt potriviti si nu stiu sa raspunda nevoii noastre puternice de conectare, astfel amplificandu-ne frustrarea.

Toate aceste obstacole, desi par dificil de trecut, sunt pana la urma niste constructii care se pot modifica in timp, daca avem motivatie si determinare sa trecem printr-un proces de constientizare si transformare a lor. Si, indiferent de concluziile adunate in bagaj pana acum, din experientele proprii sau din cele imprumutate, mesajul original, acoperit sau nu, pe care cu totii il purtam in sufletul nostru este ca meritam si putem sa ne bucuram de relatii fericite.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s