Implicare constienta in relatia de iubire

Intr-o relatie de dragoste suntem provocati sa fim curajosi, maturi, sa ne dezvelim de protectii, sa nu ne fie frica sa ne aratam asa cum suntem in fata celuilalt, tocmai pentru a putea beneficia de influentele reciproce care ne imbogatesc.

Reclame

In sfera ce tine de iubirea in cuplu exista un paradox – fiecare om isi doreste sa aiba o relatie de dragoste implinitoare, fara conflicte, o relatie in care celalalt sa il inteleaga, sa il aprecieze, sa il admire, sa il iubeasca neconditionat, daca se poate, dar in acelasi timp el sa isi pastreze o oarecare distanta si un anumit control care sa nu il faca prea expus si vulnerabil.

Insa, din aceasta ‘ecuatie’ atat de clar formulata in mintea noastra, omitem ceva foarte important: pentru a obtine o astfel de relatie satisfacatoare e nevoie tocmai sa iesim de dupa zidul de aparare si sa stabilim legatura cu celalalt exact din zona noastra interioara profunda si vulnerabila, pe care o protejam cu atata indarjire.

Fara sa facem acest lucru, care, desigur, poate implica si anumite riscuri, pentru ca ne deschidem si ne expunem in fata celuilalt, ne vitregim singuri de niste experiente emotionale unice si oportunitati uriase de crestere, si ne diminuam astfel sansele sa avem acea relatie la care visam.

Cat de mult reusim sa ne toleram propria vulnerabilitate devine, de fapt, un barometru pentru cat de profunda, autentica si implinitoare poate deveni relatia noastra.

Riscurile apararii permanente

Asteptarile cu privire la partener sunt intotdeauna mari, ne dorim ca acesta sa ne implineasca nevoi poate doar de noi stiute, ne dorim sa ne intuiasca toate intentiile, sa ne iasa in intampinare, sa se poarte cu grija si atentie, dar fara sa ii oferim o fereastra, o deschidere, o cale de acces prin care sa poata patrunde spre noi si sa ne poata simti asa cum ne dorim.

Vrem ceva ce este imposibil de realizat prin modul acesta inchis de functionare. Vrem sa fim vazuti si intelesi dincolo de zidul nostru de aparare, dar sa avem in acelasi timp libertatea de a ramane retrasi si defensivi.

Din pacate, in stilul acesta, nu putem sa stabilim o conexiune reala cu partenerul de cuplu, pentru ca noi interactionam de dupa un paravan, protejandu-ne de prea multa implicare ce ne poate aduce suferinta.

In acelasi timp, il pandim constant pe partener, ii observam critic comportamentele si aproape ca asteptam sa faca un gest care sa ne confirme ca pozitia noastra ascunsa e cea mai buna idee.

Probabilitatea este ca, intr-adevar, dupa o perioada in care celalalt bajbaie dupa o poarta de acces catre noi, sa se plictiseasca, sa renunte si sa se indeparteze, intarindu-ne credinta ca a fost mai bine ca ne-am aparat, fiindca el oricum pleca pana la urma… Ceea ce obtinem este doar stagnarea intr-o bucla de profetii autoimplinite si de autosabotare.

Iar ceea ce poate ne este greu sa acceptam este ca relatiile de iubire intotdeauna presupun un grad de imprevizibilitate si risc, DAR in acelasi timp ne pot oferi experiente deosebite si o activare majora a resurselor noastre interioare.

Insa, conditia de baza este sa ne implicam total, cu intreaga fiinta, cu ceea ce ne reprezinta, cu bucuriile si temerile noastre.

Conectare autentica prin acceptarea vulnerabilitatii

Atunci cand stabilim relatia din planul acesta autentic, inseamna ca ne conectam de la suflet la suflet, de la inima la inima, si in felul acesta legatura ne poate aduce si acel sentiment de siguranta pe care il cautam inainte prin aparari, tocmai pentru ca ii permitem unei alte persoane, la fel de deschisa si vulnerabila, sa ne perceapa empatic fragilitatea si sa o inteleaga, sa rezoneze cu ea si sa nu ne „atace”, pentru ca si ea o detine la randul ei.

Atunci cand unul dintre parteneri este deschis iar celalalt se afla inchis in propriul lui sistem de protectie, relatia nu are cum sa se desfasoare armonios, ci cu multe frane si blocaje, iar de aici foarte usor se poate trage concluzia ca relatiile sunt in general dificile, greu de pastrat si ca pot aduce multa suferinta.

Cand cei doi parteneri nu sunt la fel de deschisi

Gradul de dificultate al relatiei rezulta, de fapt, tocmai din decalajul in care ne aflam fata de celalalt, cand deschiderea, expunerea si renuntarea la control nu este reciproca.

Desigur, nu este usor sa realizam acest lucru, mai ales daca am trecut prin experiente dureroase incepand cu perioada copilariei si pana la maturitate, cand ni s-a intamplat deseori sa fim respinsi sau raniti datorita vulnerabilitatii si sensibilitatii pe care o manifestam, si am invatat sa imbratisam un mod de functionare bazat mai degraba pe aparari. Insa, aceste aparari actioneaza ca niste filtre, ce nu lasa sa treaca nici suferintele, dar nici emotiile placute, pozitive, hranitoare.

Intr-o relatie de dragoste suntem provocati sa fim curajosi, maturi, sa ne dezvelim de protectii, sa nu ne fie frica sa ne aratam asa cum suntem in fata celuilalt, tocmai pentru a putea beneficia de influentele reciproce care ne imbogatesc.

De aceea, pentru o relatie de iubire romantica reusita, care sa potenteze cresterea, este imperios necesar ca ambii parteneri sa isi asume vulnerabilitatea, sa se deschida unul spre celalalt, sa se implice afectiv si sa se bucure de efectele conectarii profunde pe care o stabilesc impreuna.  

foto: http://newlovewallpapers.in/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s