Privilegiul de a iubi

In prezent, naturaletea dragostei romantice are un spatiu larg de manifestare si este considerata un drept, pentru care nu mai trebuie sa luptam. Din pacate, nu prea valorizam acest privilegiu, caci atractia este folosita cu superficialitate, nu pentru aprofundare si continuare a relatiilor, ci pentru consum rapid.

Reclame

Iubirea romantica este seculara. Marturie stau atat scrieri universale vechi despre efervescenta si puterea dragostei impartasite, precum si propria noastra inima, prin care cunoastem cu totii setea, fiorii, entuziasmul, impulsul de a ne conecta si a trai intimitatea in doi.

Insa, iubirea romantica, asa cum o cunoastem si ne bucuram de ea astazi, nu a fost recunoscuta si sustinuta in trecut si inca nu este sustinuta in multe culturi, in special estice.

In zilele noastre, libertatea de a avea o relatie cu cel pe care il iubesti este un privilegiu pe care nu il constientizam.

Nu demult, relatiile de durata, casatoriile, erau stabilite doar pe criterii economice si politice. Statutul social al partenerilor era cel care prima in alegere si in nici un caz atractia si afinitatile dintre cei doi.

Atasamentul emotional nu se putea realiza astfel intr-un cuplu, decat la un nivel superficial, care nu implinea de fapt nevoile profunde si fundamentale de intimitate. Insa, de aici, din aceste nevoi afective naturale si neimplinite izvora acea cautare a unei conexiuni sufletesti si trupesti cu o alta persoana decat partenerul impus. Din aceasta cauza, indragostirea si iubirea romantica erau vazute ca o amenintare la adresa stabilitatii sociale, a familiei, si de aceea erau condamnate.

A te indragosti si a iubi cu pasiune erau niste interdictii mai mult sau mai putin scrise, deoarece aduceau mai degraba complicatii in structura rigida a societatii si nu reprezentau un criteriu de luat in serios pentru a-ti alege destinul de cuplu si familie.

Tragismul povestilor de dragoste cunoscute – cum sunt cele dintre Romeo si Julieta, Tristan si Isolda, Lancelot si Guinevere, Mihai Eminescu si Veronica Micle – provine exact din aceasta lupta cu piedicile create de oranduirea sociala a acelor vremuri, si nu reprezinta o confirmare a prejudecatii ca „iubirea aduce suferinta”, asa cum multi cred. Iubirea dintre ei este impresionanta, dar si dramatica, tocmai datorita acestui efort de razvratire si sfidare fata de regulile societatii.

O astfel de iubire nu putea fi privita ca normala, caci nu era acceptata cultural.

Iar simpla libertate actuala – prin care persoana alaturi de care dorim sa ne petrecem viata, sa fie aceeasi cu cea alaturi de care dorim sa gasim implinirea sexuala, era de neconceput nu cu mult timp in urma.

Oare ce incercau sa protejeze prin interdictia de a-ti urma inima in alegerea partenerului? Oare de ce se considera atat de periculoasa abandonarea de sine intr-o stare de extaz prin comuniune afectiva si sexuala? Oare de ce nu se accepta integrarea aspectelor noastre sufletesti cu cele trupesti?

Sunt multe intrebari pe aceasta tema si toate arata, indirect, ca dragostea a fost perceputa, inca din vechime, ca o forta necunoscuta, nestapanita, primejdioasa pentru stabilitatea sistemelor socio-economice si politice, o forta pe care e mai bine sa nu o activezi, ci sa o previi sau sa o inlaturi, suprimand-o.

Totusi, in ciuda obstacolelor si a dificultatilor iubirea romantica a reusit sa dainuiasca si sa triumfe, prin puterea sa de a ne uni si inflori inimile, facand posibila integrarea si manifestarea totalitatii noastre.

In prezent, naturaletea dragostei romantice are un spatiu larg de manifestare si este considerata un drept, pentru care nu mai trebuie sa luptam. Din pacate, nu prea valorizam acest privilegiu, caci atractia este folosita cu superficialitate, nu pentru aprofundare si continuare a relatiilor, ci pentru consum rapid.

Insa, nevoia noastra de o iubire completa este reala si nu poate fi implinita decat aparent sau temporar prin substitute si firimituri.

Iubirea romantica nu este o fantezie literara, nu este un mit, ci este o necesitate a fiintei noastre de a se deschide, de a se expansiona si de a se autodescoperi printr-o conectare intima cu un altcineva.

Poate ca ultracunoscuta „Valentine’s day”  sau autohtonul „Dragobete” ar fi mai bine sa fie sarbatorite ca o recunoastere a acestei libertati de a iubi, cu recunostinta fata de toti indragostitii care s-au luptat pentru iubirea lor. Nu credeti?

foto: pictaru.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s